Despre gunoi

Am ieșit dimineață să duc gunoiul. Se strânseseră ceva ambalaje de la produsele alimentare ce se găsesc ambalate în caserole la Mega Image. Era destul de răcoare, începuseră să se simtă adierile reci ale lunii ianuarie, dar erau plăcute în același timp. M-au picat câțiva stropi de ploaie risipiți printre vânt și crengi, stropi ce se vor concretiza peste câteva ore într-o ploaie amestecată cu ninsoare. 

Gunoiul nu era greu, nu era mult, însă cumpărasem niște saci de la magazin care erau destul de mici, iar ambalajele răzlețe din sacul menajer încercau parcă să evadeze din sac și din procesul de aruncare al gunoiului. Probabil mai aveau ceva de spus. 

Ajung destul de greoi prin stropii de ploaie care începeau să îmi acopere ochelarii, ghena de gunoi era aproape plină. Cele trei containere diferite de gunoi, plasate acolo cu scopul de a sorta gunoiul, își arătară inutilitatea în fața omului ignorant care considera hârtia și plasticul drept gunoi menajer, iar gunoiul menajer drept hârtie și plastic. În jurul containerelor era destul de multă aglomerare de lucruri răslețe. Oricum Bucureștiul e plin de gunoaie. Paharele de unică folosință, ambalajele de ChupaChups și o sticlă goală de Panten anti-mătreață începură să formeze o horă a lucrurilor inutile în jurul unuia dintre containere, fiind antrenate de vântul care sufla și prevestea zăpada.

Fiecare dintre noi a avut la un moment dat ceva de aruncat. De la simplii saci de gunoi închiși la culoare, o pereche veche de teniși, până la obiecte mai mari sau chiar persoane. De altfel, mulți dintre noi au un loc în casă unde au anumite lucruri depozitate, în speranța că le vor folosi vreodată, însă care, la următoarea curățenie generală, își vor lua drumul și ele spre cimitirul lor: groapa de gunoi. 

Dar despre oamenii care aruncă la gunoi alți oameni? Nu demult am citit în ziarul Adevărul despre o femeie care și-a aruncat copilul la ghena de gunoi, la câteva zile după ce îl născuse și îl făcuse să semene cu ea. Să-l fi considerat nefolositor? Dar ce folosire poate fi găsită într-un copil abia născut? Nu avea forță de muncă? Nu știa să meargă la toaletă și trimitea prea multe scutece spre ghena de gunoi, încât mama îl considerase și pe el îl gunoi? Sau să-l fi aruncat din greșeală în coșul de gunoi, micuț cum era, cum mulți dintre noi mai facem din când în când cu diverse obiecte de prin casă, ca mai apoi să ne întrebăm unde Dumnezeu sunt? Așa am pățit eu cu o linguriță, iar vecina mea chiar cu cheile de la mașină. Copilul acela a ajuns medic, dar asta e o altă poveste.

Dar despre oamenii care nu mai sunt copii și sunt aruncați la gunoi? Da, sunt cazuri. Doar că, de cele mai multe ori, nu sunt aruncați la ghenă, ci sunt îndemnați să meargă singuri acolo. Sunt tratați ca niște gunoaie. Nici acei oameni nu mai sunt folositori? Nu au nici ei experiență de viață, valori și alte lucruri? Da, copiii nu au, nu au avut timp să și le formeze, însă adulții? Sau parcursul lor îi făcea să devină niște fiare? Măcar de-ar fi reciclabili, dar niciunul dintre oamenii aruncați la gunoi nu este considerat fiară, ci ceva ce nu mai poate fi folosit, un nimic. De multe ori am mai refolosit o caserolă de ceva cu alt scop, înainte să o aruncăm. Eu am pus cândva o floare într-un pahar de iaurt, iar atunci când a mai crescut, i-am cumpărat o glastră, iar când a crescut și mai mare, i-am cumpărat un ghiveci. Oare așa să se întâmple și cu oamenii? Oricum suntem trecători și cu toții ajungem ca, într-un final, să nu mai existăm. 

Probabil mulți oameni care au trăit cu cineva la un moment dat, au simțit ulterior că au nevoie de cineva mai bun, mai interesant, mai bogat, mai cult, mai tânăr, iar pe cel vechi l-au aruncat la gunoi. Dar oamenii evoluează, spre deosebire de paharul de plastic ce la prima utilizare se casează. Sau involuează? Mulți dintre noi am ajuns, cel puțin o dată, să avem o perioadă mai proastă și să simțim că am decăzut și că am involuat. Dar plasticul este reciclabil. Omul de ce n-ar fi? 

De regulă, atunci când arunci un om la gunoi, nu te aștepți să îl mai refolosești sau să îl mai refolosească cineva. Îi arunci în față cuvinte care desemnează inutilitatea pe viitor a acestuia și imposibilitatea să mai fie reciclat. Probabil de aceea nu există un container special pentru oameni. Probabil și din negarea adevărului că omul este ceva ce poate deveni un simplu deșeu menajer, fără container special.

Oricum, copiii aruncați la gunoi nu cred că au fost lăsați într-un loc anume, special pentru ei, ci alături de ambalaje, hârtii și alte lucruri. Dar ambalajele și celelalte resturi menajere avuseseră anterior o utilitate, un parcurs, o viață. Dacă oamenii mari, aruncați la gunoi, au înțeles măcar puțin din viață, lăsați măcar copiii să trăiască. Să își demonstreze și ei utilitatea cel puțin o dată.

Am aruncat sacul de gunoi în containerul de resturi menajere. Undeva lângă am văzut o hârtie de 5 lei. Probabil fusese și ea cheltuită. Totuși, în următoarea jumătate de oră, cineva a mai dat o șansă acelei bancnote. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s