Ce este, de fapt, Europa? Încă de la începuturile omenirii, Europa a fost importantă pentru umanitate. Inițial, Europa era totul. Orizonturile anticilor se limitau la continentul european. Încă din cele mai vechi timpuri, grecii și romanii au pus bazele civilizației. Europenii au adus dezvoltarea, dar au adus și decăderea, apoi Renașterea. Europenii antici au pus bazele matematicii, medicinei, geografiei, istoriei, filosofiei, au pus bazele omenirii, așa cum o știm noi. Nu degeaba prăbușirea Imperiului Roman a însemnat și prăbușirea întregii civilizații, pentru că lumea, în majoritatea perioadelor istorice, a fost eurocentrică.
Când ne gândim la europenii antici, ne gândim la clasicismul în toate domeniile. Arhitectura grecilor reprezintă un reper pentru contemporani, la fel cum sunt și literatura și sculptura romană. Nu este de mirare că Renașterea a avut loc tot în Europa, iar noul curent a poziționat Europa, din nou, în centrul lumii. Au fost redescoperite produsele inteligenței umane din Antichitate, care erau, de fapt, tot europene. Tot europenii l-au repus pe om în centrul tuturor preocupărilor, astfel fiind puse bazeleUmanismului.
Europenii au descoperit America, Australia și alte teritorii necunoscute până atunci, cucerindu-le și civilizându-le. Astfel, lumea a rămas tot eurocentrică, iar totul s-a învârtit tot în jurul valorilor europene. Ulterior, Iluminismul, a fost tot un produs european. Am înțeles ce înseamnă libertatea, drepturile, dar și cum putem contribui cu toții la dezvoltarea societății, iar acum, prin Uniunea Europeană, la dezvoltarea în comun a Europei. Totodată, majoritatea curentelor ideologice, literare și artistice au fost inventate tot de europeni.
Tot europenii au inventat și conceptul de distrugere. Încă din cele mai vechi timpuri, războaiele europene au fost printre cele mai dure, iar în secolul XX au fost duse la scară planetară. Totuși, cel mai interesant concept de colaborare este tot unul european. Uniunea Europeană este cel mai îndrăzneț și de succes proiect de colaborare din istorie, fără să mai existe vreun precedent care să servească drept model.
Astăzi, o Europă Unită nu este doar o ambiție, ci și o necesitate. Într-o lume multipolară, Europa are posibilitatea de a rămâne principal factor civilizațional numai împreună. Încă de la prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, mai mulți oameni de afaceri austro-ungari se plângeau de dificultatea pe care o întâmpinau în momentul în care, în loc să se deplaseze într-o singură țară, erau nevoiți să traverseze granițele mai multor state pentru a-și gestiona afacerile.
După al Doilea Război Mondial, europenii au înțeles că, dincolo de faptul că sunt francezi, germani sau belgieni, cel mai important lucru este că sunt europeni. La 9 mai 1950, Franța a recunoscut, prin vocea lui Robert Schuman, faptul că unele valori nu pot fi definite doar în contextul aparatului fiecărui stat și că era nevoie mai mult decât de o alianță a cărbunelui și oțelului. Astfel, au fost puse bazele a ceea ce mai târziu avea să devină Uniunea Europeană.
Astăzi, la 72 de ani de la Declarația Schuman, atâtea popoare unite, strigăm într-un singur glas „La mulți ani, Europa, la mulți ani tuturor europenilor!”.
Doru-Nicolae Grădinaru 