România în secolul XX

Cursul România în secolul XX se adresează elevilor de clasa a VIII-a și are ca scop oferirea unei continuități în studiul istoriei românești, aceștia urmând în anul școlar precedent cursul Istorie modernă românească, având ca obiectiv studiul istoriei românești din secolul al XIX-lea până la Primul Război Mondial. 

În secolul al XX-lea, România, la fel ca majoritatea statelor, au fost prinse în vârtejul denumit de unii istorici precum Eric Hobsbawm drept secolul extremelor. Deși o perioadă relativ scurtă, anii cuprinși între 1918 și 1989 au fost plini de schimbări și transformări din toate punctele de vedere pentru poporul român. Dacă în 1918 românii își vedeau visul împlinit prin înfăptuirea României Mari, în 1940 acest vis s-a spulberat, România revenind la granițele aproape identice cu cele de la 1859, fiind nevoită să facă compromisuri și concesii, până când tradiția noastră democratică a fost distrusă de regimul comunist. Până și regimul comunist a fost unul particular, ideea de național-comunism contrastând puternic ideea de globalizare a revoluției dorite de fondatorii ideologiei. În fine, după jumătate de secol de dictatură comunistă, românii au din nou șansa la democrație, însă, aparent, nu știu ce să facă cu ea.

Cursul România în secolul XX are ca obiectiv principal cunoașterea istoriei recente și conștientizarea importanței deosebite pe care o au libertatea, democrația, libera exprimare. Într-o societate împărțită între nostalgici ai comunismului și adversari ai comunismului, cursul România în secolul XX are menirea de a oferi o viziune corectă asupra societății românești și a valorilor acesteia.

Argumentele în favoarea unui astfel de studiu sunt numeroase:

  • Se adresează elevilor de gimnaziu;
  • Formează și dezvoltă gândirea creativă, prin metodele și tehnicile specifice de investigare a faptelor istorice;
  • Contribuie la construirea unei vieți de calitate, prin valorile promovate;
  • Favorizează fundamentarea unei culturi generale, necesară oricărui cetățean al unei societăți democratice;
  • Elevii își pot forma o imagine de ansamblu cu privire la lumea în care trăiesc sub aspect, în primul rând, istoric;
  • Tema oferă posibilitatea studiului a numeroase surse prin intermediul mijloacelor audio-video, a tehnologiei moderne;
  • Oferă posibilitatea elevilor să conștientizeze mai bine valorile democratice, liberale și naționale.

COMPETENȚE GENERALE

  1. Utilizarea eficientă a comunicării și limbajului de specialitate;
  2. Exersarea demersurilor și acțiunilor civice democratice;
  3. Aplicarea principiilor și metodelor adecvate în abordarea surselor istorice;
  4. Folosirea resurselor care susțin învățarea permanentă.

COMPETENȚE SPECIFICE:

Competențe specificeActivități de învățare
1.1. Utilizarea coordonatelor de timp şi spaţiu în rezolvarea unor situaţii-problemă  precizarea timpului şi a spaţiului identificate în texte la prima vedere realizarea de portofolii individuale/pe echipe care să cuprindă materiale grupate pe coordonate de timp şi spaţiu, pentru rezolvarea unor situaţii-problemă exerciţii de localizare pe un suport cartografic dat şi descrierea unor elemente observabile (localităţi, monumente şi locuri de comemorare, locuri de bătălii etc.) 
1.2 Analizarea faptelor istorice utilizând coordonate spaţio-temporale în contexte diferite  exerciţii de analiză comparativă a faptelor istorice din perspectivă temporală şi spaţială în contexte diferite de comunicare realizarea unei investigaţii asupra unor fapte/ procese istorice, din perspective multiple selectate pe criterii cronologice şi spaţiale alcătuirea unor proiecte de grup care să prezinte tema „imaginii celuilalt” în diferite perioade istorice  
2.1. Prezentarea unei teme istorice prin valorificarea informaţiilor oferite de diverse surse  realizarea de fişe de lectură după diverse surse scriseelaborarea de referate care să valorifice informaţii oferite de surse diversealcătuirea unor repertorii de surse istorice pentru o anumită temărealizarea unui discurs pe o temă de istorie pe baza informaţiilor oferite de surse 
2.2. Argumentarea unei opinii referitoare la un fapt istoric prin utilizarea informaţiilor provenite din diferite surse  elaborarea unor eseuri tematice argumentative referitoare la un fapt istoric, prin folosirea informaţiilor din diferite surse dezbateri referitoare la un fapt/proces/personaj istoric exprimarea argumentată a unor opinii, puncte de vedere, convingeri referitoare la un fapt/proces/personaj istoric  
3.1Valorificarea experienţelor istorice oferite de acţiunea personalităţilor/grupurilor în contexte istorice variate  utilizarea instrumentelor de lucru/informare (exempludicţionare, culegeri de documente, enciclopedii, media, memorii etc.) pentru emiterea de judecăţi de valoare asupra contribuţiei personalităţilor/grupurilor în istorie realizarea de prezentări care să valorifice experienţele istorice oferite de acţiunea personalităţilor/ grupurilor în contexte variate realizarea unor dezbateri pe probleme sensibile şi controversate  
3.2. Realizarea de proiecte care promovează diversitatea socio-culturală  utilizarea instrumentelor de lucru/informare pentru înregistrarea referinţelor bibliografice în vederea realizării unor referate realizarea de investigaţii în urma unor vizite tematice la diferite obiective de interes pentru înţelegerea diversităţii socio-culturale la nivel local, regional, naţional (lăcaşe de cult, muzee etc.) realizarea de prezentări/portofolii individuale sau pe grupe care să conţină fotografii, mărturii etc. care să surprindă diversitatea socio-culturală la nivel local/regional/naţional alcătuirea unor proiecte pentru dezvoltarea comunităţii locale/naţionale valorificând diversitatea etnică, religioasă, culturală 
4.1. Realizarea unor investigaţii istorice prin utilizarea resurselor multimedia  alcătuirea unei baze de date digitale (surse, fotografii, înregistrări video şi audio) – portofoliu digital – realizarea planului unor investigaţii/cercetări prin constituirea unui grup de discuţii pe o reţea de socializare realizarea unor reportaje despre acţiuni sau persoane contemporane cu evenimente istorice folosind resurse multimedia 
4.2. Iniţierea, dezvoltarea şi aplicarea de proiecte individuale şi de grup valorificând diverse experienţe istorice  realizarea unor fişe de lucru cu privire la activitatea de investigare a resurselor multimediaelaborarea unor proiecte de istorie familială/locală valorificând resursele oferite de istoria oralărealizarea de activităţi cu tematică socială prin utilizarea metodelor nonformale
4.3. Adaptarea perspectivelor transdisciplinare în abordarea unor probleme sensibile şi controversate în istorie şi în viaţa cotidiană  organizarea unor dezbateri asupra unor situaţii sensibile care implică stereotipuri şI prejudecăţi folosind surse diverseelaborarea unor proiecte transdisciplinare cu privire la un eveniment/proces/personaj istoric folosind informaţii diverse realizarea unui afiş/poster cu privire la respectarea drepturilor omului 

EVALUAREA:

  • La începutul anului școlar se va opta pentru o evaluare inițială. În ciuda faptului că opționalul nu s-a studiat în clasele precedente, în cadrul lui vor fi studiate noțiuni precum comunismul în România, monarhia, formarea României Mari, perioada interbelică, noțiuni pe care elevii le-au mai studiat, în treacăt, în anul școlar precedent la disciplina Istorie.
  • Pe tot parcursul anului școlar se va realiza evaluarea formativă
  • La fiecare final de capitol și la fiecare final de semestru se va realiza evaluarea sumativă.
  • În fiecare oră mixtă vor avea loc evaluările orale, cu scopul chestionării elevilor, a punerii în evidență a competențelor deprinse de elevi.
  • Ocazional vor avea loc și evaluări scrise, de tip extemporal, acestea având un caracter motivațional foarte puternic, deoarece îi va determina pe elevi să învețe constant, nu în salturi.
  • La final de semestru, elevii vor fi îndemnați să realizeze un proiect, acesta fiind considerat benefic deoarece poate ajuta elevul în a-și dezvolta abilitățile de sinteză, de exprimare a unei opinii, de studiu a unui document istoric, de așezare în pagină a unui text. 
  • La final de an școlar, elevii vor fi evaluați printr-un portofoliu, deoarece acesta va reprezenta tot parcursul elevului la cursul România în secolul XX.

SUGESTII METODOLOGICE

Pentru a obţine efectul dorit, ţinând cont de nivelul de pregătire şi de disponibilitatea clasei, trebuie utilizate diverse strategii de predare-învăţare, în raport cu obiectivele propuse. 

În cadrul opționalului Politică și Societate în America latină se vor folosi: expunerea, explicaţia, descoperirea didactică (independentă, dirijată), brainstorming-ul, studiul de caz, algoritmizarea, exerciţiul practic, rezolvarea de probleme. 

Ca mijloace de învăţământ, pentru a facilita transmiterea de cunoştinţe, evaluarea unor achiziţii, se vor folosi: 

  • mijloace de învăţământ care cuprind mesaj didactic: suporturi figurative și grafice (planşe iconice, albume fotografice etc.), mijloace tehnice audiovizuale (prezentări powerpoint, filme).
  • mijloace de învăţământ care favorizează transmiterea informaţiilor didactice: calculatoare conectate la Internet.

STRATEGII DIDACTICE FOLOSITE

În cadrul opționalului România în secolul XX se vor folosi strategii didactice cât mai atractive. Orele de curs se vor baza pe expunere directă și conversație, însă vor include, în mod obligatoriu, strategii didactice precum demonstrațiaproblematizareaconversația euristică, studiul de cazbrainstorming-ul. 

Scopul principal al acestui opțional este acela de a depăși bariera învățământului tradițional în care cadrul didactic se limitează la expunere și dorește să inoveze pe cât posibil actul învățării, concertând atenția pe învățarea în clasă și pe descoperire.

BIBLIOGRAFIE:

  1. Bărbulescu Mihai, Deletant Dennis, Papacostea Șerban, Hitchins Keith, Teodor Pompiliu, Istoria României, editura Corint;
  2. Boia Lucian, Suveranii României, editura Humanitas;
  3. Cloval P., Geopolitică şi geostrategie – Gândirea politică, spaţiul şi teritoriul în secolul al XX-lea, Editura Corint, 2001;
  4. Dobrescu Paul, Geopolitica, Comunicare.ro, București, 2008;
  5. Ionescu E. Mihai, O istorie trăită: relațiile internaționale 1990-1995, Editura Mondelin, 1996;
  6. Iordache Anastasie, Criza politică din România și războaiele balcanice 1911-1913, Editura Paideia, București, 1998;
  7. Marin V., Geopolitica – XXI. Fundamente, Editura Tipona, Braşov, 2002;
  8. Năstase A., Bătălia pentru viitor, Editura New Open Media, Bucureşti, 2000;
  9. Nistor Ionuț, „Problema Aromănâ” în Raporturile României cu Statele Balcanice (1903-1913), Editura Universități „Alexandru Ion Cuza” Iași, Iași, 2009;
  10. Scurtu Ioan, Buzatu Gheorghe, istoria Românilor în secolul XX, editura Paideia;
  11. Scurtu Ioan, Istoria României în anii 1918-1940, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1996;
  12. Scurtu Ioan, Monarhia în România, editura Danubiu;
  13. Topor Claudiu – Lucian, Germania, România și Războaiele Balcanice (1912-1913), Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2008;
  14. Zbuchea Gheorghe, România și Războaiele Balcanice. 1912-1913. pagini de istorie sud-est europeană, Editura Albatros, București, 1999.

Édouard Manet și începuturile Impresionismului

Modernitatea începe să se facă simțită pe continentul european încă din secolul al XVIII-lea, iar după Revoluția Franceză și Războaiele Napoleoniene, ideile de libertate și egalitate sunt răspândite pe întregul continent. S-au reformat unele instituții, au apărut alte state, tot continentul trece printr-o schimbare. Cum era de așteptat, și arta se va reinventa, apărând noi curente artistice. De asemenea, foarte previzibil, această revoluție artistică s-a făcut resimțită, pentru prima oară, tot în Franța. 

De cele mai multe ori, o schimbare este primită cu reticență. Așa s-a întâmplat și cu noul curent artistic, Impresionismul, manifestat cu precădere în perioada cuprinsă între anii 1865-1885, prin artiști precum Claude Monet, Paul Cézanne sau Edgar Degas, iar numele curentului provine de la pictura Impression, soleil levant, realizată în 1872 de către Claude Monet. Édouard Manet, o figură importantă a perioadei, este considerat ca fiind un precursor al Impresionismului, acesta neparticipând la expozițiile impresioniștilor. Cu toate acestea, picturile lui Manet au influențat și au pregătit terenul pentru apariția Impresionismului.

Întrucât noile picturi nu respectau standardele impuse de Academie, Napoleon al III-lea a interzis expunerea acestora, fiind interzise atât picturi ale lui Manet, cât și ale altor pictori ai vremii. Motivul cel mai des invocat era indecența. Desigur, nu doar împăratul era contrariat de noul curent. Noul curent a fost intens discutat, ridiculizat, aclamat. Oamenii erau bulversați de noul stil pe care nu știau cum să îl perceapă. Întrucât lucrările nu mai erau acceptate în saloanele oficiale, artiștii își for face unul propriu, denumit Le salon des refusés.

În 1863, Édouard Manet pictează două dintre tablourile care au dat naștere unui val de controverse: Olympia și Le Déjeuner sur l’herbeLucrarea Le Déjeuner sur l’herbe constituie un adevărat început în transformarea concepției despre culoare și lumină. 

La o primă analiză a tabloului Le Déjeuner sur l’herbeputem deduce de ce la vremea respectivă a fost greu de acceptat de către întregul public. Pictura prezintă o relaxare totală a personajelor, o relaxare ce nu corespundea cu viața din înalta societate pariziană de la acea vreme. Primul element care atrage inevitabil privirea este contrastul dintre prezența femeii fără haine și celelalte două personaje prezente în același plan, și anume de doi domni îmbrăcați elegant care ignoră complet prezența femeii, sau, mai degrabă, postura în care aceasta se găsește. În plan îndepărtat mai este o femeie care, după unele păreri, ar face un gest, de asemenea, erotic. 

Lângă coșul cu resturi de mâncare putem remarca hainele doamnei din prim-plan, deci putem presupune că acest tablou ar  avea o poveste. Cele patru persoane, posibil două cupluri, au venit la iarbă verde, iar, după ce au consumat produsele alimentare pe care le luaseră cu ei, s-au făcut mai comozi. Unul dintre cei doi domni pare să explice ceva, gesticulând cu mâna dreaptă, însă subiectul conversației pare să fie unul banal, la fel ca și momentul imortalizat. 

Privirea femeii care este îndreptată spre privitor pare să fie una foarte normală, ca și când cineva care se află într-o discuție și întoarce capul pentru scurt timp spre a vedea o mișcare din apropiere, privitorul care se află în trecere. De asemenea, personajele se află într-o apropiere foarte mare una față de cealaltă. Chiar dacă presupunem că unul dintre bărbați este soțul femeii, celălalt, oricare ar fi acesta, este nepotrivit de aproape. Putem observa și un contrast între bărbații și femeile din tablou. Bărbații sunt îmbrăcați într-un stil clasic, în timp ce una dintre femei este dezbrăcată, iar cealaltă este îmbrăcată destul de sumar.

Decorul este, de asemenea, unul interesant. Resturile de mâncare și coșul vărsat sugerează că tocmai fusese servită masa. Momentul de după masă este unul destul de intim, în special în cazul de față, când este vorba despre o ieșire la iarbă verde, deci nu poate fi vorba despre un dineu oficial. De asemenea, momentul de după masă nu se obișnuiește să fie imortalizat într-o pictură. Dacă astăzi se poate realiza un tablou cu orice temă, întrucât nimic nu pare să mai surprindă, la vremea respectivă picturile obișnuiau să aibă două teme: istorice și religioase, iar personajele prezente în Le Déjeuner sur l’herbe nu sunt personalități istorice și cu atât mai puțin sfinți sau personaje mitologice.

Astfel, un moment inexpresiv, banal, precum momentul de după masă, când oamenii se întind și se relaxează, este imortalizat având totodată și elemente noi. Așadar, se sugerează faptul că nuditatea este un lucru absolut normal pentru acești oameni, contrar convingerilor societății. Evident, nu de aceeași părere au fost și criticii de artă, dar și pasionații de pictură ai vremii, care au considerat că nu este normală și banală o asemenea postură. Totodată, privind la decor, putem remarca faptul că participanții la masă consumaseră o cantitate însemnată de alcool, consumul mare de alcool nefiind privit nici el cu ochi buni de către societate. 

La o analiză mai profundă a picturii, putem spune că privirile personajelor pot avea o însemnătate mai profundă, în special cea a femeii. Privirea extrem de liniștită și desprinsă dintr-un mediu familiar este foarte expresivă. Femeia pare a fi extrem de abordabilă, dând senzația că, dacă i s-ar adresa o întrebare, ar răspunde cu o lejeritate extraordinară. Această senzație oferită de privirea ochilor îndeamnă privitorul să se alăture acestui moment, să vină și să se așeze lângă personajele din tablou și să adere la ritualul din timpul și de după dejun. Desigur, în perioada în care a fost pictat tabloul, privitorii au reacționat, cel mai adesea, prin râsete sau prin indignare. Astăzi, invitația femeii de a te alătura poate genera, mai degrabă, un zâmbet care ar da de gol privitorul că, de fapt, consideră invitația ca fiind tentantă. 

Dincolo de toate aceste impresii, lucrarea are ca temă conversația, dar nu ca acțiune, ci ca modalitate de construcție compozițională. Subiectul este ales după lucrarea lui Giorgione, Concert Câmpenesc și constituie un adevărat început în transformarea concepției despre culoare și lumină. Prin centrarea luminii și prin utilizarea de culori închise pentru fundal, acesta face ca atenția privitorului să se îndrepte inevitabil spre un anumit punct. Lipsa clar-obscurului, care nu mai dă efecte de volum, precum și raporturile reciproce dintre culorile ce alcătuiesc întreg spațiul pictural și care nu mai modelează sau reliefează forma, constituie elemente de noutate. Ca și elemente definitorii, autorul folosește tonuri plate, întinse uniform pe suprafețe mari, fără nuanțe, și folosește negrul ca și culoare. 

Remarcăm astfel că Édouard Manet, prin tehnicile folosite, poate fi considerat un veritabil precursor al Impresionismului, lucrările sale pregătind terenul pentru apariția unui nou curent artistic. Cu toate că Manet se apropie de tehnica impresionistă, acesta nu ajunge la o diviziune a tonurilor, iar peisajul este încă folosit ca un cadru de desfășurare a unei acțiuni, și nu doar pretext pentru studiul luminii sau al culorii. 

Continuarea